“Fericit este cel ce se interesează de cel sărac; în ziua nenorocirii, Domnul îl scapă.” (Psalmul 41.1)

Este de datoria oricărui creştin să se gândească la cei săraci şi să-i poarte în inimă. Isus ni i-a pus lângă noi, când a zis: ”Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi”. Mulţi le dau bani în grabă ca să scape de ei; alţii, în mare număr, nu le dau nimic. Or, făgăduinţa pe care o citim este făcută celui care ”se interesează” de cel sărac, care cercetează nevoile sale şi se ocupa de el cu atenţie dorindu-le binele cu adevărat. Mai mult bine i se face prin îngrijiri şi atenţii, decât prin bani; dar cel mai bine prin amândouă. ”Pe cel ce se interesează de cel sărac, în ziua nenorocirii Domnul îl va scăpa”. El i-o făgăduieşte. El ne va scoate din starea de întristare, dacă îi ajutăm şi noi pe alţii să iasă, vom primi de la Domnul ajutoare dumnezeieşti deosebite, dacă şi noi căutăm să urmărim nevoile aproapelui nostru. Oricât am fi de darnici, vom avea vremuri de încercare; dar dacă ne-am achitat de această datorie, putem să cerem de la Domnul un ajutor special şi direct.

Zgârcitul se îngrijeşte de sine, dar Domnul îl va sprijini pe credinciosul milos şi darnic. Aşa cum faceţi voi altora, tot aşa vă va face Domnul vouă.